plante medicinale

Pelinăriță – Artemisia vulgaris

Numele său științific provine de la cel al zeiței Artemis; ca toate plantele patronate de această zeiță, numită de romani Diana, zeița vînătorii, protectoare a fecioarelor și a femeilor bolnave, pelinița este consacrată îndeosebi tratării bolilor specific feminine. De alt fel, Hipocrat o recomandă…

Mărarul – Anethume graveolens

Primii care au utilizat mărarul sunt egiptenii, de atunci este folosit pînă in prezent fără incetare. Grecii și romanii îi apreciau virtuțile energizante și neexcitante. Partea utilizată: Semințele, de preferat proaspete. Mod de utilizare   Infuzie: trei linguri la un litru; se lasă să se…

Feniculul

Din latină numele lui înseamnă “fîn mic”. Romanii considerau că feniculul îmbunătățește vederea, iar grecii îi atribuiau virtuți în ceea ce privește subțierea trupului. Numele său grecesc morthron, înseamna “a deveni zvelt”. Femeile secolului al XVII-lea foloseau această plantă cu gîndul ca își vor…

Podbal – cel ce alungă tusea

Cea mai bună dovadă a virtuților acestei plante este însăși numele acesteia , tussilago, derivat din rădăcina latină tussis (“tuse”) , ceea ce inseamnă “cel ce alungă tusea”. Pedanius Dioscorides – medic , farmacolog și botanist din grecia antică , recomanda ceaiul de podbalîmpotriva tusei și a …