Arnica Montana

0

Arnica Montana este o plantă folosită la tratarea rănilor încă din cele mai vechi timpuri.

Această plantă a fost folosită  în America de NordGermania și Rusia încă din secolul XVI, datorită efectelor ei anti-inflamatoare și de calmare. Nu ar trebui să fie confundată cu Arnica Chamissonis, o plantă care nu e medicinală, ci una decorativă.

Componentele ei active sunt uleiul volatil, caratenoizii, flavonoidele și alcoolul triterpenic. Rădăcinele sale conține ulei volatil (o,5 – 1,5 %), acid cafeic, inulină, timol și zaharoză.

Arnica are proprietăți antiseptice, anti-inflamatoare, antibacteriene, decongestive și antifungice. De asemenea, stimulează formarea țesuturilro granulare și astfel se accelerează procesul de tratare.

Din florile de arnică se face un unguent care se  întrebuințează la tratarea tenului palid, rănilor, echimozelor (vînătaie/vinețeală) și arsurilor. Oricum, trebuie de luat în considerație că tinctura din florile de arnică aplicată poate s-o irite, iar în cazul în care e administrată intern în doze mici poate să provoace gastroenterită sau paralizia sistemului nervos central.

În medicină, această plantă este întrebuințată și la vindecarea luxațiilor, infecțiilor bacteriene, cancerului de piele, bronșitei, amigdalitei, faringitei, gripei, virozei pulmonare, cistitei, nefritei, infecțiilor renale, insuficienței coronariene, hipertensiunii, anginei pectorale, durerilor de cap, parezei, semiparezei, insomniei, bătăilor rapde a inimii, coșmarurilor, spaimele din timpul nopții, depresii, nevroza, isterie, etc.

Mixturi din arnică:

Tinctură de arnică– aceasta se recomandă în caz de traumă, entorsă și răni, fiind aplicată pe suprafața afectată. Intern, tinctura de arnică este administrată în doze a cîte 3-4 în fiecare zi. Doza obișnuită constă dintr-o lingură de arnică diluată în aproximativ 100 ml de apă. De asemenea, se recomandă în tratarea problemelor de respirație. În acest fel, tinctura contribuie la efectul antibioticului recomandat de medic.

Tinctura de arnică a ajutat mult în cazul unei condiții proaste de sănătațe, precum bolile renale.

Sunt recomandate gargarele cu această tinctură pentru a trata infecțiile la gît. În acest caz, mixtura se face din una sau două linguri de arnică dizolvată în jumătate de pahar de apă.

Atenție! Fiți atenți să nu mestecați mixtura.

Tinctura, de asemenea, poate fi folostă de persoanele sensibile la rece. Acestea pot să-și frece picioarele amorțite de frig sau pieptul.

Atenție! Tinctura de arnică poate deveni toxică dacă pe zi se administrează mai mult de 30 picături. Supradoza de arnică este foarte periculoasă, aceasta ducînd la probleme de digestie, vome, chiar ș diaree.

La copii mai mici de 7 ani, arnica poate fi administrată doar cu supraveghere medicală.

Ulei de arnică– acesta e pregătit în următorul mod: se ia o mînă de flori de arnica și se macină, apoi, praful se pune într-un vas, unde mai înainte a fost turnat 200 ml de ulei de dovleac sau soie. Mixtura se lasă la soare timp de 2 săptămîn, după care se ia și se strecoară.

Pudră – pudra este obținută din flori de arnică uscate, măcinate cu rîșnița de zahăr. Apoi se strecoară ca să se obțină pudra. Este administrată în cantități mici de 4 ori pe zi.

Din arnică se prepară și creme care sunt renumite pentru eficiența de a trata acneea. 

You might also like